Mai vino seara pe la mine,
Sunt obosit cum plânge câmpia
Când norii o ocolesc ca şi muza
Pe cel care-a negat entropia.
Nu promit că vei dormi ca-n iatac,
Nici că vei găsi masa-ntinsă,
Dar voi fi fericit să nu vezi
Barba ţepoasă, crescută şi ninsă.
Şi nici eu nu-mi voi aminti
De stâlpul de salcâm, strâmb şi ars
Lângă care îmi agăţasem iubirea
În speranţa că vei face popas
La mine în palmă, pe piept sau în sân,
Ori sub streaşină, ca o vrabie -
Imi era frig, deşi nu ningea,
Doar lacrima îşi căuta albie.
Până la urmă mi-am găsit adăpost,
Sub un brad cu creanga uscată
Şi sfărâmând cu unghii răşina
Am ştiut că te-oi întoarce odată.
Să fie acea oară la noapte,
Fie-mi domniţă, numeşte-mă domn,
Te voi legăna ca luntrea pe ape
Chiar de-oi fi treaz şi înşelat de somn.
Dealurile vor fi albul décor
Sub raze de lună, fuior de argint -
Poţi să începi acum număratul
Şi adaugă doi la plus infinit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu