Gândirea fondatoare

”„Fără testament, sau, pentru a elucida metafora, fără tradiţie - care alege şi numeşte, care transmite şi conservă, care arată unde se află lucrurile de preţ şi care este acest preţ -, se pare că nu există continuitate în timp şi că nu există, vorbind în modul omenescului, nici trecut, nici viitor, ci doar eterna devenire a lumii şi, în ea, ciclul biologic al fiinţelor vii" (Hannah Arendt, în Crise de la culture, Gallimard, col. Folio-Essais, p. 14).

Gândirile fondatoare smulg popoarele şi culturile din acest ciclu biologic al viului, în care se aflau scufundate, spre a le iniţia întru Spirit, care, singur, există cu adevărat. Numind acel ceva pe temeiul căruia lucrurile sunt, ele oferă baze nu numai pentru variile arii culturale, ci şi pentru unitatea comunităţii universale: altfel spus, autorii acestui prim volum al Istoriei filosofiei se apleacă asupra gândirilor fondatoare ale umanităţii, înţeleasă nu ca gen uman abstract, ci ca o comunitate universală guvemată de căutarea sensului, ca „spaţiu interpersonal", şi nu, pur şi simplu, ca juxtapunere inertă de naţiuni sau popoare.”

J. Russ