"Pe vremea aceea editura de pe Nuferilor, scutită de plan şi tutelă
administrativă, tipărea autorii extrem de operativ. I-am mulţumit generosului
redactor, mai cu seamă că luase şi iniţiativa publicării ei. în locul entuziasmului,
pe chip îmi vedea deconcertarea. Şi povesteşte-i pătărania din cursul
săptămînii... Zîmbind, îmi spunea că şi Negoiţescu are o carte în îngrijirea
sa, greu de susţinut însă din cauza caracterului ei compozit: versuri originale
prea puţine, însoţite de felurite traduceri în colaborare cu mai mulţi autori.
Declara: „Dacă. Preda cere s-o vadă şi o respinge, mi-e imposibil s-o susţin,
cu toate că Nego mi-e prieten. Pentru a ta fac scandal." Preda reţinuse
manuscrisele noastre... Le-a parcurs cu promptitudine. Şi ce aflu din gura
aceluiaşi redactor? „Pe Nego 1-a respins, dealtfel mă aşteptam. «Cu părere de
rău», zicea Monşer. În ce te priveşte, afirma «cartea lui Petre Stoica o găsesc
excelentă, trimite-o imediat în lucru. Transmite-i felicitările mele»."
Surpriza mă anesteziase. Va să zică ticăloasele mele de torpile verbale îi
trecuseră pe lîngă ureche nelăsînd consecinţe... înregistram o lecţie care dă
vieţii suflu şi reazim.
Aşteptam să-1 întîlnesc pentru
a-mi exprima gratitudinea. Din calendar foile cădeau rînd pe rînd, destule pînă
să mă pomenesc cu Preda în faţă. M-am oprit debitîndu-i cu noduri în gît
cuvinte alese din timp. Întîi şi întîi scuzele... Nedumerire: „Pentru ce scuze?
Pentru ce îmi mulţumeşti? Despre ce e vorba?" I-am amintit. Şi-a dus
degetele la ochelarii cu lentile groase, cu dioptrii în plus faţă de cele din
fotografia prin care îl descoperisem în anii adolescenţei mele. Mi-a pus mîna
pe umăr: „A... he-be-he, istoria cu Negoiţescu, he-he-he... M-ai jignit? Am
uitat de mult, mon cher... Cartea dumitale este excelentă, am citit-o
cu plăcere". Da, aşa a spus: „Am uitat de mult, mon cher".
Un happy-end. Şi o propoziţie — „Am uitat de mult, mon cher"
— pusă în fruntea rîndurilor mele de pioasă aducere-aminte."
Petre Stoica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu