Ceea ce era adevărat cu privire la gîndirea ebraică
era la fel de adevărat cu privire la gîndirea greacă. în mitul din Fedon
(246 B), Platon descrie sufletul ca fiind vizitiul a cărui sarcină
este să mîne într-un ham dublu doi cai dintre care unul este „de rasă
nobilă", iar celălalt este „opusul în ceea ce priveşte rasa şi
caracterul". Calul de rasă nobilă reprezintă raţiunea, iar calul
neîmblînzit reprezintă pasiunea. Calul cu caracter rău „răstoarnă carul",
trăgîndu-l la pămînt. Aici găsim din nou imaginea luptei şi a tensiunii, avînd
în permanenţă drept consecinţă groaznica posibilitate a dezastrului.[1]
[1] William Barclay, Analiza
semantică a unor termeni din Noul Testament, Societatea Misionară Română,
Wheaton, Illinois USA, 1992
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu