La fontana din pădure

Vine iarna,

Bârfesc păsările,

Singurele care nu au

Griji de încălzire şi hrană,

Fiind asigurate cu poliţă specială

Parafată cu sânge

Că niciuna nu-şi va întrerupe

Stăpânirea cerului

Fără o preaînaltă voie.

Vine iarna

Şi se fericesc făcătorii de sănii,

De case,

Culegătorii de oase,

Fecioare nepăroase,

Aglomerări de mase,

Iar eu cer să mă lase

Chemările duioase

Să mai dau nişte pase

Poate şi ceva clase

Lu cine-şi va mirosi urmele,

Gusta glumele,

Să pipăi merele.

Ce spui. Ce spui,

Se prefăcea duduia vulpe

Că nu pricepe

De ce bat şaua

De pe iepe.

Morr, moooooor,

A zis lupul,

Mor de dor,

De nu-i aşa

Să rămân chior

Şi să nu-ţi zăresc sânii

Fără anchior.

Iar ea:

Minţi ca un om

Te-am văzut în pom

Când m-ai lăsat lată.

Tu nu mori niciodată.