Pagini

luni, 8 aprilie 2013

Melancolie postmodernă



Soarele s-a dus după alte planete
Supărat că nimeni nu-l priveşte
Iubita mea s-a plictisit de plete,
Iar eu voi visa că prind peşte.

Şi nu voi privi spre oglinda de apă
Plictisit de ce-am fost şi voi fi
Neputând muşcătura de măr să-încapă
De teamă că iar şi iar cineva va huli.

Mai nimerit ar fi să mă mângâi pe frunte
În timp ce voi citi din Po sau Bodler
Şi cu iubitele lor voi trece pe punte,
Apoi doar tu şi eu vom cânta leru-i ler.

Promite-mi că te prinzi în cea aventură
În care vom pierde-amândoi,
Eu voi juca şah fără regină şi tură
Tu vei dansa goală prin ceaţă şi ploi.

Lumea va crede că ne-am băut minţile,
Te voi strânge în braţe ca prinsă de nit
Le vom striga: puteţi şi voi, beţi-le,
Şi ne vom scurge spre plus infinit.

La capăt - dacă unul va fi sau a fost -
Vom pune un punct şi semn de mirare.
Nu plânge, iubito, am găsit adăpost
Chiar sub loitra de la Carul cel Mare

Niciun comentariu: