"Tatăl meu era un om
foarte harnic şi de o exactitate neştirbită în îndeplinirea îndatoririlor lui
şi de o cinste fără pereche. Despre această cinste a lui face dovada
împrejurarea că după ce a fost aproape 20 de ani director al penitenciarului de
Iaşi, mânuind pentru aprovizionare sutimi de mii de lei pe an, a murit absolut
sărac, nelăsând mamei mele nici măcar cu ce să-l înmormânteze. Sărăcia lui este
cu atât mai chinuitoare, cu cât el avea o numeroasă familie, care crescuse pe
rând până la 6 copii, din care eu sunt cel mai mare (trei băeţi, Alexandru,
Filip şi Neculai şi 3 fete: Maria, Adela şi Lucreţia)."
A.D. Xenopol
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu