Amintire (în budoar)

În budoar se striviseră
strugurii
Si brusc se umpluse geamul
de transpirație:
sufletul care aburea
strigând nu pleca.

Si alunecau pe cearșafuri
sânii, iar eu regretam ca nu sunt condor
să se plimbe ca pe varful de munte
caprele negre
cu bărbie rotundă.

Și mi-am amintit ce face lupul
prins în capcană
și am urlat ca un străin la lună
când stă pe malul oceanului
pregătit să-și ia
adio de la viață,
iar apa e
prea joasă pentru
câtă durere ar vrea să  înece.

Și nu îmi mușc
laba
lup bătrân ce sunt, la ce mi-ar trebui libertatea.

Iata, mai bine scriu acest poem
pe o frunza de plop.
Vine vântul,
vine ploaia
pe sub ea se
topește un nume.