Nu mi-a fost greu
să ies din cetate
Aerul greu, în
ureche tumult,
Potecile erau astupate,
Drumurile înnegrite
de mult.
Păsările cântau
simfonii false,
Şi femeile îşi
aruncau pruncii
Cum din ţest ieşeau
turte arse
De câte ori se
auzeau cucii.
Îngerul avea ruptă
cămaşa
De când se apărase
de viol
Degeaba îmi
aminteam eu de naşa
Jurând la botez că
nu voi fi gol.
Se lepădase chiar
de Satana
Pe care îl agăţase
în cui
Cu gândul că voi plăti
vama
La urmă, când voi
vrea să mă sui
Şi să scap de
pustiu, alegând
Înspre munte, nu
spre turnul Babel
Unde zidul a ţinut
loc de gând
Şi s-a urlat în
limbi fel de fel.
Spre cetate nu am
mai privit
În urmă era fum şi
sare destulă,
Nu mai era nimic de
plivit
Şi n-am vrut să mă
acopăr de hulă.
Acum simt din nou iz
de gloată
Şi jertfe aduc azi
câinii,
Vremea se scurge,
parcă e beată
Şi în cimitire pasc
câinii.
În temple tronează moneda
de aur
Pofta ia tot ce
poate înghite.
Locul sfântului - luat
de un taur.
Sângele curge pe
blidul de linte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu