Eugenia Miulescu, Inima bradului

Mi-am odihnit drumul

Lângă umărul tremurat al izvorului

Apele s-au tulburat,

M-au cuprins.

Vino cu mine

Până-n marea cea mare,

Lasă-mă

În răcoarea pădurii,

Spaime de mare

Mă îngheaţă.

Valurile cresc,

Mâna mea tremură.

Iată-mă-n marea cea mare,

Drumul este lung,

Catargul uscat,

Numai inima bradului

Din care l-am rupt

Mai e vie.