"Locatarul
proeminent şi statornic al aşezămîntului brâncovenesc era Marin Preda.
(Întrebîndu-l odată de ce îi place afurisita de Mogoşoaie, mi-a răspuns sec:
„Nu pot fără ea!") Ca vechi chiriaş îl întrecea numai Teodor Mazilu,
prietenul drag, dramaturgul de inegalabil talent. Văduvită de ei, Mogoşoaia a
rămas fără profil, fără anatomie, o fantomă oglindită în ape ucigaşe. între
zidurile ei de fortăreaţă medievală răsună de bună seamă şi azi cuvintele
Marelui Singuratic înmuiate în amestecuri de oţet şi parfumuri pătrunzătoare,
niciodată iscînd supărare: „Ce faceţi, beliţilor? Beţi? Ce beţi?!... Ia să văd"... Şi răsună rîsul lui sacadat, sănătos, brueghelian,
stingîndu-se în acel de neuitat „he-he-he". Cuvintele-i grave, de
înţelepciune socratică, născută dintr-o lume a purităţii ţărăneşti şi din cea a
cărţilor pe care ştia să le citească în adîncime, ca puţini alţii, răsună însă
în afara zidurilor, în inimile prietenilor. în inimile celor ce i-au stat în
preajmă, deseori pînă în zorii zilei: Eugen Simion, Lucian Raicu, Sonia Larian, Mircea Dinescu şi Petre Anghel."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu