Vis de ianuarie

Începuse să ningă,

Parcă glumea Dumnezeu cu sfinţii.

Fulgi mari

Cât o scrisoare

Trimisă de un prizonier.

Tu ai chicotit

Şi te-ai prefăcut speriată:

Mă gâdilă, mă gâdilă,

Te zbenguiai ca o mânză

Pe pajişte.

Eram tânăr

Şi am crezut că ai păţit ceva,

Că prea ţipai ca din gaură de şarpe.

De milă, te-am sărutat

Pe vârful nasului

Să-ţi alin durerea.

Şi tocmai atunci a sunat ceasul

Şi m-am trezit.