Îmi întrebam
inima
Ce mai face, iar ea
A început să se mire
De parcă o problemă
De viaţă şi de moarte
I-aş fi scris pe tabla viitorului.
Brusc,
Mi-a îngheţat zâmbetul
Şi privirile au alunecat spre cer.
Un cârd de porumbei
Plana deasupra casei,
Soarele lumina ca o idée.
Nu mă despart
De inima asta, mi-am zis,
Îmi e mai credincioasă decât umbra.
Şi bate în ritmul Universului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu