Nu e nici-o
trestie gânditoare
Pe ape,
Filosoful a luat umbra drept vânt.
Stejarii din câmp
Abia adie
Când se scutură
Şi îmbogăţesc pământul
Cu uscatele ramuri.
Frumos rotunjită cu podul palmei
Când e atinsă de umbră de vultur
Trestia rescrie
Simfoniile mării.
Trestie, tu,
Delicată ca un poem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu