Pagini

vineri, 27 decembrie 2013

Ultimul zbor pe o frunză


Nu era primăvară,
Cum m-aş fi aşteptat,
Nu ieşeau aburi din pământ
Şi nici aşteptările adolescenţei
Nu clocoteau
Într-o minte prea mare
Şi o ţeastă mai spartă decât
Enigmaticul Yorick.

Iubita pe care o aşteptam
Era un fel de fir de secară,
Înaltă şi cu părul vâlvoi,
Lanul de grâu urma să se împartă
În două,
Vântul s-o poarte pe loitre de car
Cu armăsari albi înhămaţi
La dorinţe.

Exact când s-o ating,
Tocmai când mă zărise
Şi mă chema la ea
Cu un zâmbet cât ecuatorul
A sunat ceasul deşteptător.

Eram ud ca Fiul Ploii
Gonit de nevasta neîndemânatecului moşneag.

Trebuia să cobor din pat,
Zorii băteau la geam,
Suliţele luminii îmi loveau ploapele.

Era vie.
Doar tu, iubire mai eşti,
Atât de şerpuitoare
Cum e poteca
Ducătoare la râu.

Dă-mi să beau,
Altfel păsările vor cădea

De pe crengi.

Niciun comentariu: