Nu te mai şterge
la ochi,
Bătrâne Lear,
Nu mai da vină pe
crivăţul
Care-ţi biciuie
faţa,
E o nenorocită
adiere de vânt
Care loveşte
mintea ta
Sdruncinată de
grămezile de amintiri.
Bălegar fără
miros,
Nisip
inconsistent,
Cenuşă dintr-oi oală
de lut
Spartă ca
fecioara fugită de-acasă.
Nu te mai
văicări,
Nu blestema,
Nu apela la
dreptatea zeilor,
Nu cere milă de
la eterna natură,
Nu aştepta să te
înghită pământul,
Totul e nu.
Va fi da
Când vei uita
Că te-ai numit
Regele Lear.
Hai, dă-te la o
parte,
Apropie-te de
groapă,
Vin slujitorii
Şi-i încurci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu