Dar la sufletul Annei Karenina

Te-ai gândit, frumosule,

Când o dansai

Şi-i atingeai sânii

Din calculată greşeală

Ori doar armăsarul amuşină iepe,

Iar porcul visează la trocul cu grăunţe.

Şi bătrânul acela

Învechit la minte

Şi năravuri

Care nu-i mai încălzea

Şoldurile

Cercând-o,

Aşteptând să cadă în plasă

Porumbiţa.

Şi preotul

Şi nobilii

Şi femeile din salon

(toate târfe)

Şi dansatorii

(toţi cuvari)

Or fi văzut vreodată

Cum se îndreaptă

(Dus de alţii)

Un miel la tăiere.

Şi locomotiva care nu ştie

Când loveşte,

De ce loveşte,

Pe cine

Şi până când.

Şi Beethoven

Cu marşul triumfal.

Până unde.

Şi sufletul.