Unde se vor duce,
domnule,
Viile şi
măslinii?
Nicăieri.
Nimeni nu va muta
munţii din loc,
Doar le vor scobi
adâncurile,
Apoi se vor
prăbuşi singuri.
Numeni nu va fura
pământul,
Căci vremea
cuceririi cu sabia
A trecut,
Vulturii doar
planează
Peste întinderi
Şi ciocul lor
ucide
Înainte de a
lovi.
Lângă o fântână
părăsită,
Livezile
împrăştie miros
De mere coapte.
O copilă muşcă
dintr-un fruct
De plastic
Ca să-şi mintă
foamea.
Ecranul uriaşului
ceas
Arată o cifră cu
ghinion
În colţuri fără
logică.
Rotund este doar
cercul care aluneca
În prăpastie.
Jos,
Nici nu se mai
ştie că a fos cerc.
Rugina roade din
din temelie cetatea
Cu binecuvântarea
rânjită
A păstorilor
Şi a păzitorilor
legii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu