Nu aveam nici-un chef
Să stau cu mâna întinsă,
Mai ales că pe vremea aceea
Orbii nu făceau afaceri
Şi erau socotiţi blestemaţi
(Erau un fel de vameşi
Ai drumurilor prăfuite,
Dar nu puteau fi folosiţi
Nici de poliţai sau securişti,
Nici de soldaţii romani).
Aveam o ureche poarte fină
(Că se adaugă la un simţ
Ce lipseşte în altă parte)
Şi l-am auzit vorbind.
Ce voce, domnule,
Ce psalmi cântau cutele cămăşii
Când îşi mişca paşii.
Am fost sigur că e fiul lui David
Şi i-am cerut vedere.
Vreau să văd, Rabi,
I-am zis,
Şi începusem să văd,
Iar când am termininat
De ascultat,
Mi-am aruncat haină
Murdară foc
(Era murdară rău,
Dar nu ştiam)
Şi-am început să ţopăi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu