Abia se crăpase de ziuă
Şi soarele luminiştilor
Se deplasa dinspre Vest
Spre răsărituri,
Dar Iancu s-a lămurit printre primii
Că se poate minţi
Şi în numele adevărului
(Mai ales în numele lui)
Şi i-a transmis Cezarului
Din Viena
Că nu are ce să mai vorbească
El, Sfântul Înnebunit,
Cu un mincinos în purpură.
Astăzi
Mint împăraţii şi înlocuitorii lor
Cu zâbetul pe buze,
Sunt prinşi la furat
Şi râd,
Schimbă datini şi legi
Şi râd.
Bacovia nu a citit bine
Ţara plină de humor,
Sau a fotografiat-o corect, neştiind
Că mirosea a puroi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu