Cum reuşesc pescăruşii,
Să prindă-ntr-o singură clipă
Şi marea şi ţărmul şi cerul
Căutând răspunsul sub aripă.
Aceasta şi multe îmi trecură
Prin minte, cu paşii-n nisip,
Dar văzduhul devenise furtună
Şi eu zăream doar un chip.
Erai şi nu erai în peisaj,
Marea mă dusese pe ţărmul eladic
Unde a plâns prima oară Ulise
Crezând că lipsise de-acasă un pic.
Căci e un strop o lungă chemare
Din multele ce stau ascunse în piept
(Nu mă certa, nu am explicaţii,
Corăbier fiind, nu pot să mă-ndrept).
Doar Steaua Polară mă ştie pe nume,
Când eu am uitat al cui sînt,
Vultur bătrân învăţat cu înaltul
Abia reuşesc să nu zbor când e vânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu