E vânătoare de ucigaşi, împărate,
E sete mare de sânge,
Se caută vinovaţi
Cu lumânarea.
S-au certat între ei fiii mei,
Unul a fost mai iute decât altul
Şi a înfipt cuţitul mai adânc,
Dar acum gloata e la mine la poartă
Şi vrea să-mi ucidă şi al doilea fiu.
Nu te face că nu înţelegi,
Împărate Luminate,
Tu ştii că nu dreptatea îi îndeamnă la crimă.
Când se umblă după o singură vină
Scapă ucigaşii în serie
Iar în ceaţă
Se retrag cei ce distrug popoare.
Nu din pricina fiului meu mort au ei insomnii
Şi nu vina celui încă în viaţă îi doare.
Tăciunele din vatră vor să-l stingă
Să nu mai rămână sămânţă de neam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu