Optimism de iarnă

Au îngheţat lacrimile pe crengi

Şi mugurii nu mai ştiu să respire,

Pe Făt Frumos îl dor genunchii

Si cosânzenele  nu-l vor de mire.

Sunt zvonuri în oraş să vine îngheţul

Şi inimile se vor vinde la chil,

Grâul din magazii curge prin porturi

Şi ţara nu are nici stăpân nici vechil

Mai îmi rămâne speranşţa să mor cântând

Sau să-mi îngrop via sub negrul pământ

Dar ţi-am văzut sufletul fluturând ca un steag

Şi am uitat să conjug pe a fost, ştiu doar sânt.

Că a fost pe aici cine nu are moarte

Şi se  întoarce atunci când voieşte,

Fiule, ne vom trezi dimineaţă

Şi vom merge la râu, după peşte

Vom reface vechea-ntâmplare

Cu bărci vechi şi lovite de mal,

Cu ghinioane în casă, cu atacuri străine

Din care se poate ieşi, dar cu har.