Cei răi aleargă
De dimineaţa şi până-n crucea
nopţii
De la o intersecţie la alta
Şi nu se opresc nici când
Îşi întâlnesc cuplarea la stop
Însângerată ca o ţară părăsită
Din care curg ceanurile.
Nu-i urmăreşte nimeni,
Păcatele lor sunt ascunse în bănci,
Şi-au schimbat numele,
S-au acoperit cu ochelari fumurii
Şi cu păcate de culoarea păcurii.
Un om crescut în sărăcie,
Fiu de slugă,
Dacă ajunge să domnească
Va usca ţara cum crivăţul umple de bale
Florile şi gospodăria bătrânilor.
Gonesc
De parcă Sarsailă însuşi
I-ar biciui cu infinite curele.
Şi ei nici nu simt
Că aleargă spre moarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu