Am frământat de
câteva ori
Pâine
Şi mi-a plăcut
cum se umfla coca,
Iar mirosul îmi
desfundase nările
Încât amuşinam
poftele
Ca văduva neagră.
Ce bine dădea în
poză
Mersul lor
ţanţoş,
Ce artă aveau în
ascunderea gunoiului
Sub preşul altuia,
Iar la minciuni,
Ei înşişi credeau
mai mult
De sută la sută
Din palavre.
Unii aveau bilete
de intrare
În rai,
În fiecare
buzunar
Şi multor femei
le-au gustat fructul
Înainte de
coacere
Demonstrând că
albul e un negru
Decolorat pentru
atingerea perfecţiunii.
V-aş zice şi eu
să vă feriţi
De aluatul lor,
Dar mi-e teamă că
s-au stilizat
Şi îl pun în grâu
Înainte de-a ieşi
făina din moară.
Moara e a lor
De mai multe
secole
Şi o repară numai
În preajma
revoluţiilor
Colorate de la
caz la caz:
După dorinţa
clientului
Iubitor de gogoşi
Cu aluat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu