Se gândise la
ei
De când îi purtase în pântece
Şi le găsise
nume de soi -
Ioan şi Iacob -
Sperând clipă de
clipă
Să nu semene cu
tatăl lor
Certăreţ ca un
gâsac
Şi iute la mânie
ca un fulger,
De-l poreclise
lumea Tunetul.
Ei nu-i spusese
îngerul în vis
Ce viaţă vor
duce
Şi au fost
cuminţi până s-au înhăitat
Cu un
galilean bun de gură.
Dar
era meşter rău la cuvinte,
Că nu-i mai
aduceau copiii nici-un bănuţ acasă,
Îşi pierdeau
timpul prin sinagogi şi târguri.
Dar când era
gata-gata să ajungă nazariteanul pe tron
Tunetoaica a
vrut să lămurească lucrurile din timp:
Un fecior al ei să
stea de-a stânga
Şi altul de-a
drepta Regelui,
Şi atunci să
vadă lumea ce a crescut ea la sân.
Nu ştii ce ceri,
i-a răspuns
Viitorul
crucificat,
Nu ai habar de
ce vrei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu