Vântul nu ne-a mutat casa
Şi nici cutremurul nu a spart-o vredată,
Corbii veneau seară seară de seară
Şi-şi făceau veacul pe nucul uscat.
Uneori l-a trăznit
Fulgerul care despică noapte,
Dar şi fără vârf
Îşi ducea cu demnitae spre cer
Bătrâneţea.
Tata nu a mai apucat
Să-l vadă mobilă,
Între timp mesele se făceau din rumeguş,
Scaunele din beţe,
Iar fecioarele se măritau
Gata mămici.
Cred că unul dintre corbi –
Cel puţin unul –
Mă ştia pe nume
Şi asistase la naşterea mea,
Altfel n-ar fi avut rost
Să-mi povestească seara
Pe unde-l purtaseră aripile de vânt.
Tata nu mă credea,
Zicea că glumesc,
Dar mama mă ruga să-i refac şi ei filmul
Cu plimbările mele prin cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu