Declaraţia lui Petru

                        

Aş fi plecat, domnule,

Unde-aş vedea cu ochii,

Că am sânge de haimana în mine

Şi-mi şi place să văd

Ce n-au văzut alţii,

Să merg pe mare,

Să zbor

Şi să privesc cum nasc furnicile

Cetăţi subterane.

La păgâni

Aş râde de zeii lor urâţi,

Mâncăcioşi,

Beutori

Şi uituci,

Meşteriţi din lut sau din piatră

Şi vopsiţi cum se boiesc târfele

La margine de Jerusalem.

Văd că pleacă toţi

După ce-şi umplu burta cu peşte

Şi mai ascund şi prin sân

Pâine cât să umple un sac,

Dar eu, Domnule,

Unde să mă duc.

Unde mai îmi găsesc loc

După ce te-am văzut.

Ce-ar putea auzi

Bătrânele mele urechi,

După ce am văzut

Cum te ascultă marea.