Poiana cu păpădie

Doar sânii unei grecoaice

Mai aveau perfecţiunea

Păpădiei

(Dar era o iluzie:

Pe vremea anticilor nu exista

Aparatură perfectă de măsurat

Şi totul se rapăorta la ochi –

Inteligent ochi, curat ochi, strălucitoare minte).

Risipa din poiana galbenă

Este egalată

De perfecţiunea albului

Care înconjoară

Gălbenuşul de ou.

Într-o zi, iubito,

Am să desenez

Umbra unui plop

Cu gândul că-mi va arăta

Drumul săgeţii spre cer.

Când voi ajunge

În grădina raiului,

Am să cer voie tatălui

S-o văd

Pe Maria Magdala.

Am bănuiala că

A păstrtat printre firele

Părului ei

Beat de iubire

Stropii de la spălarea picioarelor.

Dragostea ei rotundă

Ca soarele păpădiei.

E găsită poiana, copilo,

Flori de gutui

Aşteaptă rotunjirea.