Meşterul este capabil să execute un mare număr de
lucrări variate; dar spre deosebire de inginer, el nu subordonează fiecare din
aceste lucrări obţinerii unor materii prime şi a unor scule concepute şi
procurate în conformitate cu proiectul său. Universul său instrumental este
mărginit şi regula jocului este pentru el de a se descurca cu mijloace la
îndemînă, adică cu o garnitură totdeauna limitată de scule şi de materiale,
care pe deasupra mai sînt şi eteroclite, deoarece compoziţia acestei garnituri
nu are vreo legătură cu proiectul de moment, şi de altfel cu nici un proiect anumit,
ci este rezultatul contingent al tuturor ocaziilor care s-au prezentat de a
reînnoi sau îmbogăţi stocul sau de a-1 întreţine cu rămăşiţe ale construcţiilor
şi dezafectărilor anterioare.[1]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu