Am să-ți spun din
nou
De ce mi-e dor:
De un cal negru
Și-un alb izvor.
De ziua senină
Cu rouă în iarbă
De-o iubită care
Nimic nu mă-ntreabă.
De-un zâmbet
discret
De copil răsfățat
Și chiar de-un
urlet
Dac-a fost speriat.
De un bătrân care
merge
Cocoșat pe un drum
Și se oprește
rătăcit
Să-l îndrum.
De țara asta verde
cu gri
De care nu vreau să
mă satur
Și-i plină de orbi
și de surzi
Care îi dau picioare
în tur.
Lovituri primesc ei
în cap
Admițând că au asta
pe umeri.
Hai să ieșim pe
coline, sunt goi,
Nu are rost să-i
mai numeri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu