Iarba de pe creastă

Am încremenit

Lângă un fir de iarbă

Şi am amuţit de iubire

Nepricepând de unde îşi ia verdele

Când pământul e piatră curată.

Dar nici privirea ta blândă

Nu avea nicio explicaţie:

Sclipea,

Lumina,

Strălucea,

Încălzea,

Încolţea,

Vindeca.

A încreţit fruntea cândva

Praful de pe drum

Părea că se îndrăgostise

De obrazul tău,

Soarele te căuta din ce în ce mai des,

Vântul se juca arţăgos

Printre pletele tale.

Dar privirea

Sclipea,

Lumina,

Strălucea,

Încălzea,

Încolţea,

Vindeca.

Nu voi lua în piept muntele,

Dar vom ajunge în vârf.

Cu privirea,

Cu glasul tău cald

Cu mângâierea genunchilor,

Totul se schimbă

Când atingi penele aripilor.

Ştiu că eşti deja sus

Pe cea mai înaltă dintre creste.

Nu vei fi întreagă

Fără mine

Şi mă vei chema,

Fir de iarbă verde,

Dragostea mea.