Critica idei
"Critica ideilor literare s-a născut dintr-o convergenţă de motive, subiective şi obiective, şi unele şi altele puternic personalizate. Nu ascundem cîtuşi de puţin că punctul de-plecare al acestei „noi" forme de critică constă într-o hotărîtoare experienţă personală : necesitatea de a asuma altfel actul: critic, de a dezvolta şi, în acelaşi timp, de a depăşi o serie de premise şi jaloane puse în Introducere în critica literară. Vom. lămuri, la locul potrivit, în ce sens am conceput un astfel de proiect. Deocamdată, nu înţelegem să facem nici un secret din faptul că, în această dialectică a „subiectivului" şi „obiectivul lui", în punctul de pornire factorul prim a fost şi este necesitatea unei profunde satisfacţii interioare.
Critica ideilor literare
ne „place" ; ea ne „place" mai mult decît orice altă formă de
critică.
Din punctul nostru de vedere, toate celelalte genuri de critică, multe
dintre ele de calitate onorabilă sau superioară, vin să se aşeze în subordine,
pe diferite trepte ale ierarhiei. Fără a intra în detalii de autobiografie
spirituală, adeziunea şi regăsirea noastră în acest tip de critică ţine,
probabil, de ceea ce se numeşte afinitate, angajament, opţiune. Şi fiindcă
noţiunea de „plăcere" — chiar spirituală, chiar elevată — păstrează încă
în unele sfere un înţeles frivol, superficial, „impresionist" şi diletant,
adesea de-a dreptul compromis, scopul nostru preliminar constă tocmai în
reabilitarea acestei noţiuni de „plăcere", sau — dacă se preferă — de
„satisfacţie". Fără acest coeficient puternic subiectiv, orice gen de
critică este lipsit de tensiune şi raţiune interioară. Fără o profundă şi reală
adeziune şi satisfacţie „morală" critica — oricare ar fi ea — este
sortită insuficienţei sau ratării. In ce constă „plăcerea" criticii ideilor
literare şi, prin extensiune, a oricărei critici ? "
Adriam Marino
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu