Poemul zorilor

Nici n-am  ridicat pleoapele

Şi mă aştepta fericirea.

Stăpână pese  cadrul ferestrei.

Dulceaţa laptelui,

Culoartea laptelui

Curgerea laptelui.

Mama spălându-mi picioarele,

Eu pe umerii ei

Vas cu mir.

Explicaţii pentru invidioşi:

Cine nu are copil mic

Duce în braţe bic.

Dă-te jos, zice,

Cine e frumos

E

Şi călare şi pe jos.

În afară de tine, Stăpâne

Nu mai vrea nimeni

Să mă poarte pe umeri.

Tu mă iei în palmă,

Mă ridici la înălţimea

Feţei tale

Şi sufli.

Aburul tău e hrănitor

Ca laptele mamei.

Lumină.

Se mai naşte o dată

Universul.