Veniţi în horă de frăţie
Străvechii cîmpului străjeri,
Ce ocrotiţi de-o veşnicie
A muncii rodnice dureri.
Veniţi, plugari, veniţi oştenii
Celui mai vechi şi sfînt război,
Tovarăşi buni ai Cosânzenii,
Veniţi cu noi !
In goana vieţii-nviforată
Strigaţi : Plugarii-n veci nu pier,
Căci lor pămîntul sfînt li-e tată,
Şi frate soarele din cer.
În casele cu grinzi bătrâne
Voi rostul lumii aşezaţi,
Sus, dătătorilor de pine,
în patimi şi credinţe fraţi,
Voi, platnici de sudori şi sînge,
Voi, cei bogaţi şi totuşi goi,
Veniţi să ne-nvăţaţi a plînge,
Veniţi cu noi !
Veniţi, stăruitoare gloată,
Strigaţi s-auză mici şi mari i
E răzimată lumea toată
Pe palme aspre ele plugari !
Năpraznic vifor de dreptate
Vă doarme-n sufletu-nnoptat,
Şi spală lumea de păcate
Cînd rele mini l-au deşteptat,
De grele vremi de mai-nainte
De-aî răsplătirii greu şuvoi,
Veniţi, aducători aminte,
Veniţi cu noi !
Strigaţi să ştie largul zării,
S-auză toţi cîţi trag în jug :
Că focul roş al răzbunării
Topeşte fierele de plug !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu