Binecuvintează,
fiule, lumina,
Şi citeşte cu
atenţie întunericul
Cu infinitele lui
feţe:
Pentru a vedea
mai bine albul
Şi pentru a şti
de ce te fereşti.
Binecuvintează
susul şi josul,
Perechi ale
mândriei şi minţii,
Amândouă te pot
duce la ţintă
Dacă ai un
corăbier iscusit.
Vorbeşte de bine
pământul,
Şi apele care-l
străbat,
Iubeşte-i adâncul
şi apără-i
Marginile când e
pericol şi-îngheţ.
Iar dacă simţi
gura-încleştată
De nedreptăţi şi
strâmbe-nvoieli,
Binecuvintează,
fiule, cerul,
În care ţi s-a
pregătit veşnic lăcaş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu