Astăzi mă
îndoiesc
De zicerea
Că ziua bună se
cunoaşte
Chiar de
dimineaţă,
Fiindcă m-am
trezit cu mare bucurie
De credeam că voi
muta munţii
Mai spre Urali
Şi câmpia Tisei
spre Apus.
Ţi-ai găsit!
Cum era să duc
treaba la capăt
Cu atâţia boci,
troci, paţi şi crăpaţi,
Plotoneri şi
plotogari, securişti şi secuişti.
Aşa că tot
nepoţii abramiţi
Au brodit-o mai
bine
Când au zis că e
mai bun
Sfârşitul decât
începutul,
Adevăr de care
s-au convins toţi
Caroleştii,
antoneştii, ceauşeştii
(Şi nici
angheleştii-angeleşti
Nu au murit toţi
cu căpăţoaga pe pernă
Că pe unii,
haiduci fiind,
I-a prins potera
Iar ăla care i-a
trădat nu era bozgor,
Ci megieşi de-al
nost, din popor, om simplu
Dar cinstit până
la bani).
Si dacă e mai bun
sfârşitul
Nu înseamnă că
Voi încheia
poemul
În ritm triumfal
Sau zâmbăreţ.
M-am învăţat mama
mea a bună
Să nu mint.
Iartă, Domnule Din
Înălţime,
Păcatul neamului
meu
De bobocani
îngereşti
Şi nu-i mai lăsa
Să se mamonizeze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu