S a t e de lemnari. — Uneori, sprijinul
cel mai mare al vieţii e pădurea. Localnicii taie lemne pentru foc, sau pentru
lucru (cherestea) şi le cară spre oraşe ori spre satele de la câmpie, unde
pădurea lipseşte.
Munca lemnului e foarte felurită.
Întâi, se taie butucii (trunchii), apoi sunt căraţi la „herăstraie", unde
sunt prefăcuţi în scânduri, margini, dulapi, lătunoi, grinzi etc. Brazii cei
mari sunt despicaţi mărunt, în chip de şindrilă. — Uneori, muntenii fac din
scândurile de brad: ciubere, cofe, doniţe, albii, putineie, sistare, putini,
căzi etc. In privinţa asta, cei mai vestiţi sunt moţii. Satele lor sunt aşezate
adesea pe locuri atât de pripoase, încât drumul de căruţă lipseşte; de aceea,
ei încarcă marfa pe cal şi colindă până departe în câmpie, dând doniţe şi alte
lucruri de lemn, ca să aducă acasă „pâine" (grâu ori porumb)19.
c) S a t e de b ă i a ş i. — In câteva părţi ale
muntelui, unde sunt şi metale, unele sate se ţin cu „băieşitul", adică
culeg din nisip firele de aur ori fărâmă piatra şi spală nisipul, până aleg
câteva dramuri de metal scump. Fărâmarea se face, lovind piatra cu nişte
trunchi grei, într-un fel de moară ce se cheamă şteamp. — Ceea ce este
„herăstrăul" pentru lemnari, e şteampul pentru satele de băiaşi.
De obicei, muntenii nu se pot
ţinea cu un singur fel de muncă. Pe lângă vite, păstorii fac şi ceva
semănătură, au o grădină de legume, pun şi câte un mic ogor de cânepă ori de
in, iar unde e un petec de pământ mai lipsit de piatră şi cu destul soare, ei
samănă şi ceva porumb (un soi care se coace până în septemvrie). — Tot aşa fac
şi satele de lemnari, şi cele de mineri.
ă) S a t e de podgoreni. — La poalele
munţilor, unde e căldură destulă, sunt unele sate care îşi pun toată nădejdea
în vie. — Viţa de vie cere o muncă încordată de primăvara până toamna.
Dar alături de vie, podgorenii fac şi sămănături de cereale, când şesul e
apropiat. Satele cu podgorii şi cu pometuri au fost odinioară cele mai
înstărite din toată ţara. în „podgorie", ca şi la „munte", ţăranii au
fost mai peste tot „moşneni" sau „răzeşi", adică oameni ce trăiau pe
pământul apucat de la bătrâni. — Proprietatea mare era rară de tot.
S. Mehedinți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu