Mi-a ieşit iar luna
Dinspre deal
Mare cât o pâine din cuptor,
Rece ca monedă strecurată
După ce n-ai vrut s-o faci cadou.
Voiam să te chem afar, copilo,
Să dansăm în rouă ca doi iezi,
N-ai venit, dar nu te-am
aşteptat,
Rece era dangătul de clopot.
Nu eu eram trist, ci calul negru,
Care abia sărea împiedicat,
Era trist precum un vechi păcat,
Ca tăcerea celui vinovat.
Ca un punct dintr-un poem
pierdut.
Să nu te întrebi de mi-este greu
Sub plăpânde raze de salcâm
Tocmai şi-au pierdut parfum şi
floare
Duse spre nămoale de pârâu.
Ca să vezi că nu sunt melancolic
Am să cat un ritm de galon,
E ceva cu lovituri în brazdă,
Ca un vechi blestem urlat de-un
om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu