Eu am fost
învăţat
Să laud oricând
fapta Domnului,
Mai ales când n-o
înţeleg.
Ştiu, fiule, e
greu
Să vezi păsări
doborâte din ram,
Şerpii şuierând
pe cărări,
Cucuvele cu negre
cuiburi
În tinda
bisericii
Şi tămâie de
plastic în altar.
Dar nimeni nu-i
mai mare
Ca Dumnezeul
nostru.
Îşi dau mâna
ticăloşii
Şi rămân
nebărbieriţi
Ca să pară
bătrâni
(Au fost într-o
pauză de beţie
La o lecţie de
înţelepciune
Peste hotare,
Când tocmai se
răsese soroianul
La părţile
sensibile
Şi au dedus că se
poartă
Cercel cu belciug
de furat).
Râd netrebncii de
lege
Şi îşi dau coate
repetenţii clasei
Ajunşi doftori în
falsuri,
După care pun
piedici.
Dar nimeni nu-i
mai mare
Ca Dumnezeul
nostru.
Ai un milion de
motive
Să fii supărat,
Plăteşte poporul
sărăcit
Cu o lacrimă
Fiecare cent
strans de lăcomia tembelă.
Dar niciunul dintre
bogaţii zilei
Nu are tată.
Nimeni nu e mai
mare
Decât Domnul tău!
Decât Domnul tău!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu