Perfectul simplu al naturii

Chiar acum am văzut

Cum se despărţea Miezdenoapte

De fratele lui Zoridezi,

Ultimul, mai tânăr,

Înainta smerit şi respectos,

Dând bineţe bunicului.

Şi am auzit cum mulţumea
Bătrânul nepotului

Că n-a întârziat la întâlnire,

Cum niciodată mama

Nu l-a făcut be bărbatul ei să aştepte

(Eu însumi fiind rodul perfectei

Sincronizări

Dintre Plusul unuia şi Maiplusul

Celui de-apoi).

Râul şuşoteşte şăgalnic

Surâde calmelor zori,

Frunzele pipăie vârful de lance

Al soarelui vindecător.

Mai cântă cucul, mai cântă,

Mai zburdă mânza pe plai,

Mai stau o zi, mai stau două

Pănă-mi va ordona vântul

Vino, cât stai, ridică-te, hai!