La cules de via viei

Aș dormi, prințesă, cu fruntea la soare

Dar nu până când amețesc,

Nici ca Greuceanul legat

De băierile vremii.

Cum doarme bobul

Din vița de vie

În mijlocul verii

Și visează la bolte de pivniți,

La buzele fetelor

Ce vor călca pe stele

În timpul dansului nupțial.

Ce briliante de rouă,

Câte rubine rotunde ca lacrima

Călcau în picioare

Feciorele

Încă neatinse pe frunte

De sărutul năframei.

Și strigătul lor: baacuș, baacuș,

Păidar, păidar,

Liber la dar.

Cu un singur bob

Strivit de frunte

Vei fi sființită, prințesă.

Cineva va trezi zeul luminii.