Sufletul meu era între nişte lei,
Urlau şi eu încremeneam,
Domnule,
Aveau armate în spate,
Animale călcătoare în picioare,
Instrumente de suflat,
Arame sunătoare
Şi minciuni.
Recunosc, Doamne, că m-a speriat gloata,
Le vedeam dinţii ca nişte suliţe ascuţite,
Limba ca vipere otrăvitoare,
Şuierau ca şerpii prin dudău
Şi se aplaudau unii pe alţii.
Domnule, săpaseră o groapă adâncă,
Se pricepeau la ţesut
Şi mă prinseseră-n plasă,
Înălţaseră ziduri înalte,
Garduri de fier pentru mine,
Şi palate de aur pentu ei.
Erau urâţi, domnule,
Ca munca în mină,
Mai mult: ca mineri bătăuşi
Asmuţiţi de fiare duşmane.
Doar ţi-ai mişcat degetul arătător,
Domnule,
Praful şi pulberea s-a ales de ei,
Iar eu stau pe marginea drumului
Şi-ţi cânt aleluia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu