De ce-aș fi eu
mai albu decât albii
Când n-am vrut să
cunun copiii urii
Sau să dansez pe
fir cu cel al naibii
Tatăl negriților
în cerul gurii.
Am fost crescut
la școala totul trece
Și pietrele rămân
chiar de-i potop,
Se aburesc în
iarnă, dar petrece
Acel ce gustă
viața strop cu strop.
Te iau la
șezătoare cu povești
Torcând și
răsucind din vechi fuioare
Privește spre
fereastră, trimit vești
Iar tu te-ntrebi
glumind: de unde-s oare.
Nu sunt mai alb,
nu sunt mai negru
Deși mă trag din
crâncen basarab
Care-a păstrat
moșia pe de-antrgul.
Se-afumă lampa,
vino mai degrab.
Și voi trasa cu
mâna pe pereți
Mii teorii despre
lumini și umbre
Povești cu zâne
albe și ereți
Și iar podeaua va
scrâșni de tumbe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu