Psalmul meu e ca
un râu,
Curge apa cum
vrea ea,
Eu privesc
Şi nu pricep,
Dar admir.
Psalmul meu e cum
e focul
Dragostei din
piept curat -,
Nu ştiu sursa de
cărbuni,
Ştiu că ard,
Dar nu iau foc.
Psalmul meu e ca
un abur
Ce mai ţine viaţa-n
cerc,
Vin copiii să se
joace
Şi se trezesc
înţelepţi.
Ca un rege-i
psalmul meu,
Stăpâneşte cu
dreptate,
Dă orice, nu
cere-n schimb
Decât semn de
împăcare.
Psalmu e privirea
trează
Ce-o arunc peste
câmpie,
Hai cu mine, hai
copilo,
Şi în loc de vreo
psaltire
Să privim o
păpădie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu