Aşteaptă o clipă,
copilă nealbă,
Nu te grăbi să
spui că e frig,
Nu te speria de
zăpadă
Căci colţii de
lup şi-n suflet se-înfig.
Voi strânge
surcele, am lemne de foc,
Pădurea-i aici la
doi paşi
Nici nu-i nevoi de
vreun iarmaroc
Pentru ce am de
gând nu trebuie naşi.
O mică orchestră,
şi-acelaşi solist
Cucul ce anunţă
din nou primăvara
Nici n-o să ştii că am fost cândva trist
Din negru-întuneric,
apare comoara.
Luceşte, nu-s
flăcări de zei mincinoşi,
Doar ochii tăi
rămaşi parcă ficşi,
Căprui, negri sau
verzi chiparoşi
Şi vorbele
scurte, răspunsuri de sfincşi.
Din trupul meu
nededat la mişcări
Vei face un fulg
savant plutitor
Cu atrageri spre
jos şi tangente la zări
În timp ce eu
caut un comun numitor.
Gata, în sobă
duduie focul,
Imită discret
ritmul morii,
Ceva mişcă-n
piept; aruncă abacul
Cu pierderi pe
stoc, sorbim zorii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu