Psalm de uimire

Te laud, domnule, pentru lumină,

Pentru păşunea verde

Şi pentru piatră,

Pentru apa care-şi găseşte drumul,

Pentru cuvintele care se ţes.

Sunt uimit, domnule,

De ordinea perfectă

Dintre picătura de apă

Şi steaua de deasupra,

De legătura elefantului

Cu meandrele frunzei.

Nu mă opresc, domnule,

Din mirare,

De felul în care cunoşti urma în praf

A fiecărui fiu

Chemat de tine.

Abia aştept să-mi descifrezi,

Domnule,

Semnul din palmă.

Care e scurgerea vieţii,

Care sunt barajele morţii.

Dar nici atunci nu sunt sigur

Că voi pricepe

Oceanul nesfârşitei

Iubiri.

Şi toate erau bine făcute,

Frumos făcute,

Veşnic legate.