Prietenii se
depărtează
De omul rănit,
Laudele încetează
când
Se simte mirosul
de sânge,
Șanțurile se
umpul cu leproșii,
Ciungii
Și șchiopii se
așează
În scaune
regești.
Se bucură
dușmanii
Când calc pe delături,
Când alunecă
piciorul,
Când copiii sunt judecătorii
Și neșcoliții fac
legile.
Dacă n-ar fi
credința
Că e al tău
pământul
Că tu ai hotărât
cine să stea pe el
De mult s-ar fi tolănit
pustiul,
Iar coasa ar fi
retezat
Buruieni
Pentru vaca nebună.
Încrezător
Ca un pui de
căprioară
Aștept să-și
întoarcă
Privirea spre
mine
Cine mi-a dăruit
viața.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu