-
Să nu faci ca un reporter de televiziune, mare vedetă după revoluţie, dar
destul de bun reporter şi înainte. Bietul Radu Falk! Înainte făcea interviuri
cu scriitorii, reportaje literare... Era cam rusofil de felul lui, cu nevastă
rusoică se zicea. Şi după Rebeliunea lui Iliescu, l-a împins Silviu Brucan în
faţă pe bietul Falk şi lua interviuri la fel de fel de potentaţi ai zilei ca să
spună ăia ce-i convenea lui Brucan.
-
Şi de ce ziceţi „bietul Falk”?
-
Că-mi fusese prieten şi mă întrista să-l văd slugă la Brucan.
-
Doar pentru asta?
-
Ha, ha! Păi dacă a murit, nu e bietul de
el? Sau crezi că e în braţele lui Mahomed cu 72 de fecioare la dispoziţie. Nu
e, că Falk era ateu. Chiar foarte ateu. M-a luat odată de-o parte şi mi-a spus
în semn de mare prietenie un mare secret. Prietene, zice, am aflat un lucru
senzaţional, ţinut la mare secret, n-o să-l citeşti niciodată în ziare, că e păstrat
sub cheie de marile ordine călugăreşti ale bisericii catolice...
Eu când aud de conspiraşii, mă apucă
râsul, dar atunci m-am ambţinut, că-l respectam pe Radu, mai ales că-l cam
tapam de ţigări Kent. El avea, nu ştiu de unde făcea rost, mie îmi plăceau, dar
nu aveam posibilităţi să cumpăr, că nu se găseau. Aşa Radule, zic, spune că
sunt cu urechile pâlnie. Bătrâne, zice el, că aşa ne adresam unul altuia, fiind
amândoi tineri pe vremea aceea, bătrâne, s-a descoperit la Vatican un manuscris
cu adevărata viaţă a lui Isus Cristos, dar nu suflă nimeni o vorbă, că asta ar
da peste cap creştinismul.
Spune, Radule, îl îndemn eu, ştii că eu sunt tare de constituţie şi rezist
la surprize. El, ori nu a observat că-l ironizez, ori nu-l interesa, dar a
continuat. Uite bătrâne ce s-a descoperit. Un mare negustor indian făcea comerţ
prin toate târgurile din orientul mijlociu, inclusiv prin Iudeea, iar în
pelegrinările lui, la Nazaret, a cunoscut o tânără, s-a îndrăgostit de ea şi a
urmat ce trebuia să urmeze. Omul a plecat, dar peste câteva luni, după ce şi-a
ternminat treaba, a mai trecut o dată pe la fată. Şi fata îi spuine că a rămas
gravidă. Nu-i nimic, zice negustorul, naşte-l, creşte-l, că eu suport toate
cheltuielile. Când a crescut copilul mare, s-a prins că nu prea seamănă cu
evreii şi nu s-a lăsat până nu a aflat adevărul chiar din gura mamei. Aflând că
e fiul unui indian, a plecat în india în cătarea lui tată-său. L-a găsit, iar
tată-său la dat la cele mai înalte şcoli şi la cei mai mari învăţaţi. Acolo a
învăţat el toate tehnicile yoga şi altele complicate. Numai că acolo ştiau şi
alţii să facă ce face el şi s-a hotărât să se întoarcă în satul memei lui, de
unde plecase. Aşa se explică de ce nu se ştie nimic despre ce a făcut el între
12 ani şi 3o de ani când scriu evangheliile... Radule, zic eu, tu eşti evreu,
aşa-i, că aşa spune toată lumea. Da, recunoaşte el. Atunci, află, Radule, că
eşti cel mai tâmpit dintre evrei. Îţi dă Dumnezeu, sau cine vrei tu, că eşti
ateu, să zicem Darwin, Karl Marx, Freud şansa să provii dintr-un popor care l-a
născut pe fiul lui Dumnezeu şi tu îl faci cadou indienilor. Chiar de nu crezi
ce cred eu, cum poţi să dai cu piciorul unui mit de-o asemenea profunzime şi
complexitate, cel mai productiv, în termenii tăi, din ultimele milenii?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu