Măicuţă bătrână
Cu doliu la mână
O viaţă întreagă
Cu basmaua neagră.
Cocoşată-n muncă
Nu ţi-e gând la
ducă,
Iară de sudoaree
Şterge sfântul
soare.
Te răcoreşte
Umbra unei creste
Iar cînd eşti la
sapă
N-ai din ce bea
apă.
Măicuţă bătrână
Cu ochii de mură,
Inimă de miere
Numele nu-ţi
piere.
Că eu m-om jurat
Pe cerul înalt
Să am doar necaz
De nu-ţi şterg
obraz.
De vorbele rele
De la pui de
lele,
Şi nu mă voi duce
Până nu nalţ
cruce
Pe munţii înalţi
Din mândri Carpaţi
Şi toţi să
se-nchine
La fiul tău,
Mire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu